A pătrunde în lumea interioară a lui Brett Anderson pare aproape intruziv, ca și cum ai păși pe podeaua fragilă a unei încăperi secrete, cu atât mai mult cu cât vocalistul trupei britanice Suede a fost, back in the days, una dintre cele mai fragile și enigmatice apariții de pe scena muzicală a frivolilor ani 90. În primul volum al autobiografiei sale, intitulat „Coal Black Mornings” și lansat anul trecut în Marea Britanie, Brett-matur scrie despre tânărul Brett, debarasându-se pe sine de strălucirea și aura mitologică pe care presa i le-a atribuit cândva. În paginile biografiei sale se conturează portretul unui om obișnuit, nepretențios - spre deosebire de multe alte biografii care perpetuează mitul excelenței. Astfel, cartea lui Anderson este o adevărată autobiografie punk, căci filosofia respectivului curent era că oricine poate ajunge acolo unde își dorește. Excelența nu putea fi obținută doar de cei înzestrați din naștere cu anumite atribute extraordinare care i-ar face mai buni decât ceilalți. Brett descrie felul în care disciplina în muncă, existența unei viziuni coerente, încăpățânarea și perseverența pot face la fel de mult ca o soartă favorabilă sau un talent ieșit din comun.
